Conform estimărilor după recoltare furnizate de statele membre, producția de vin din UE – inclusiv vin și must – în 2021 (anul de comercializare 2021/2022) se estimează a fi de 147 milioane de hectolitri. Aceasta este cu 13% mai mică decât producția din 2020, în scădere cu 23 de milioane de hectolitri.
Evenimentele meteorologice nefavorabile din primăvară și vară, alternând de la îngheț la inundații și boli ale viței de vie legate de aceste condiții climatice, par să fi avut un impact real asupra recoltei de vin din UE în 2021.
Cu o producție estimată la 44,5 milioane de hectolitri (o scădere de 9%), Italia va rămâne cel mai mare producător din UE, urmată de Spania (39 de milioane de hectolitri, în scădere cu 15%) și Franța (33,3 milioane de hectolitri, o scădere de 27%). Producția acestor trei state membre, care reprezintă aproape 80% din producția UE, este estimată la 117 milioane de hectolitri în 2021, în scădere cu 23 de milioane de hectolitri (-17%), comparativ cu producția lor din 2020, la 140 de milioane de hectolitri.
Deși producția de vin la nivelul UE a scăzut în 2021, România a înregistrat o creștere, conform estimărilor Comisiei Europene. Și alte state membre din Europa de Est (Republica Cehă, Ungaria, Slovacia), deși produc volume mai mici, arată o tendință ascendentă.
Alte elemente cheie ale raportului cu previziunile Comisiei Europene pentru producția de vin din UE 2021/22
- Franța, care este depășită de cel mai mare producător de vin din UE, Italia, încă din 2016, va fi pe locul trei (după Spania) pentru prima dată.
- Germania și Portugalia își vor crește producția cu 4% și, respectiv, 1% în 2021.
- Cu un volum relativ mic, recolta din 2021 ar fi cu 11% mai mică decât media ultimilor 5 ani, dar totuși mai mare decât recolta din 2017. Acesta din urmă a fost cel mai scăzut din ultimii 20 de ani, cu o producție din UE de 144 de milioane de hectolitri.
- Amplitudinea variațiilor de producție crește de la an la an. De aproape 10 ani, producția a variat de la an la an în proporții mult mai mari decât în deceniul precedent. Această instabilitate în volumele produse pare a fi consecința directă a pericolelor climatice majore care sunt din ce în ce mai puțin previzibile și din ce în ce mai frecvente.
